Epilog

Nu te-am visat niciodată, nu te-am dorit... nu am vrut nici măcar o părticică din tine.
Te-am spulberat cu gândul, cu ochii, cu sufletul.
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar existi...
Te-ai născut din absenţa viselor mele şi trăieşti prin uciderea mea. {atât de lentă şi dureroasă}
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar mă cuprinzi atât de altfel, îmi cuprinzi gândul, ochii, sufletul...
Mă ucizi cu proprile mele arme!
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar existi...
Rătăceşti în întunericul fiinţei mele, mă atingi cu lumină, îmi cânţi suferinţa şi mă conduci spre uitare.

Nu te-am vrut, acum te vreau... şi nu îmi pasă că trăieşti prin uciderea mea. {atât de lentă şi dureroasă}