Lampa de pe birou mi-a devenit un bun prieten...ma asculta , si nu zice nimic, nu ma critica nu imi reprosaza nimic, doar tace si asculta...cateodata mai zambeste...si atat...
Se vorbea despre tacere...hmmm...m-am tot gandit ce as putea spune despre tacere...pana astazi nu prea aveam idee ce as putea sa spun...
Azi am descoperit ca de multe ori ma scufund cu totul in aceasta tacere, prefer sa stau eu, si gandurile mele care deasemenea tac...si sa ascultam pianul meu imaginar, care in astfel de momente este atat de fericit...
Am observat azi ca atunci cand ma supar sau ceva nu imi convine, ma inchid in carapacea mea si nimic in jur nu mai conteaza...de cele mai multe ori ma enervez pe mine, pentru ca acum sunt fericit si parca gandurile mele zburda, iar in momentul urmator intreg cerul a cazut deasupra mea...e trist...si de fiecare data ma cert, dar fara nici un rezultat ...
In ultimul timp tacerea a fost refugiul meu, de multe ori am preferat sa tac decat sa vorbesc, parca odata cu acele cuvinte as fi pierdut si o parte din mine, parca odata cu aerul mi-as fi dat si viata.Sunt momente in care stau si nu pot sa misc macar un deget sau sa scot macar un sunet, sunt constient de asta, si incerc din rasputeri sa fac ceva in momentele respective dar parca nu reusesc, vreau sa fug, dar este greu, vreau sa vorbesc dar cuvintele nu vor sa iasa, ca si cum ar fi amenintate, si se inghesuie spre iesire, insa nici unul nu indrazneste.
Oameni din jurul meu, mi-au demostrat ca uneori tacerea e de aur, oameni pe care nu ii inteleg uneori, dar avand in vedere ca nu ma inteleg nici pe mine, cum as putea sa ii inteleg pe ei. Oameni care acum spun ceva si peste un timp alceva, dar si asta cred ca se scuza , avand in vedere ca poate toti facem acelasi lucru la un moment dat, oameni ...oameni...oameni care se baga chiar si acolo unde nu ar trebui, si habar n-au despre ce vorbesc, dar vorbesc, pentru ca au impresia ca stiu totul si ca au dreptul sa o faca, care cred ca au dreptul sa critice si sa urasca....oameni si oameni, mi-ar lua o viata sa vorbesc despre ei si nu as termina...
Asadar, pe mine tacerea ma ajuta...sau poate nu, insa imi place sa cred ca ma ajuta, ma tine departe de critici si alte cele...
Cred ca m-am pierdut in ganduri acum....insa mi-am adus aminte de un citat..." Cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat imi iubesc mai mult pisica."
Ei bine, eu nu am o pisica...insa ma scufund mai tare in tacerea mea...cred ca e mai bine...
Lampa de pe birou stie ce scriu acum si imi da dreptate , la fel face si ea...stie atat de multe si totusi tace...
Ce pot sa zic? E un mod prin care tu privesti tacerea de frica poate sa vorbesti caci tu crezi ca ceilalti te vor judeca sau te vor certa. Ei bine, sunt oameni si oameni, oameni buni si oameni rai, unii nu isi dai seama de ce spun cateodata si de obicei mai regreta. Nu zic nu, si tacerea e o solutie poate dar cand taci prea mult s-ar putea sa izbugneasca o furtuna in tine si o groaza de regrete si frustrari. Tu privesti lucrurile din jurul tau cu atata drag incat le umanizezi cateodata, nu zic nu, nu e rau dar cateodata e important sa ai incredere in unele persoane din jurul tau, cei care simti ca sunt de incredere si nu te-ar trada sau te-ar judeca. Tu esti un copil care invata sa creasca si invata sa se fereasca de rau, imi amintesti cateodata de mine, cand eram mai mica. Este foarte important sa nu tii in tine ganduri si ganduri caci s-ar putea apoi sa iti faca mai mult rau decat bine asa cum crezi tu. Cateodata e foarte bine si important sa porti un dialog interior cu tine insuti si sa te analizezi un pic, cateodata insa nu. Asa cum privesti tu lucrurile cred ca ai intalnit si oameni buni, rau, malefici, parsivi, prefacuti. Si eu am intalnit astfel de oameni dar mi-am creat propriul mod sa ma apar de rautatile lor si anume sa ii ignor, de ce sa le raspund cu rautate cand pot sa tac si sa nu imi pese? Spun asta dar cateodata si eu sufar chiar daca incerc din rasputeri sa nu fac asta, simt o frustrare pe ei, dar imi trece repede. Am invatat ca daca tac o sa creada ca sunt slaba, daca ripostez o sa creada ca sunt prea vulcanica si daca tac e mai bine caci vor crede ca nu le dau atentie.
RăspundețiȘtergerela sf...de la Am invatat era daca ma rostesc la ei, tip la ei o sa creada ca sunt slabam daca rispostesc o sa creada ca sunt vulcanica sau nebuna si daca tac e mai mai bine caci nu le dau atentie si atunci o sa se simta ca niste nimicuri, o sa le arat asa ca nu imi pasa ce zic ei...
RăspundețiȘtergere'de cele mai multe ori ma enervez pe mine, pentru ca acum sunt fericit [...] iar in momentul urmator intreg cerul a cazut deasupra mea...e trist...' - adevarul e ca nu-i chiar asa trist; ti s-a intimplat vreodata sa te enervezi intr-atit incit sa te umfle...risul?! E umilitor. Ai senzatia ca te vei lua cu lumea de git si ,cind colo, cineva in tine e pe burta. O frumoasa si graitoare tradare...Eram meteo-dependent intr-o vreme si sufeream ba de prea mult soare, ba de zapada in urechi. Pur si simplu sufeream prea mult.
RăspundețiȘtergereDar mi-a placut ca ai adus asta in discutie, pentru ca problema imi dadea ameteli intr-o vreme. Acum ma bucur ca e zi si ca din cind in cind se intuneca. Pufuletii umezi, insa, ma scot din minti!!
Tovarase, camarade, tacerea e de aur. Iarasi, m-ai dat pe spate cind ai zis ca aerul din cuvinte inseamna viata, pentru ca acum stiu ca asa este. E bine si cuminte sa nu te lasi vorbit de subiecte care nu te intereseaza. Pe de alta parte, e foarte bine si sa vorbesti aiurea fiindca, iata, realizezi ca te intereseaza sa te auzi vorbind!....testing....testing...
Tacerea e de aur pentru mincatorul profesionist de cremsnit. Un subiect delicat. Un subiect dificil. Toata lumea il tavaleste prin farfurie, il maninca cu mina pina la cot, il maninca penibil cu dintii din colturi si, cei mai multi, ii scot foetajul tare de deasupra, maninca crema cu lingurita si foetajul ca pe un biscuit, din mina. Ala nu e cremsnit. Un cetatean tace si despica simplu cremsnitul cu varful linguritei. Fie s-a nascut cu talentul asta, fie a trecut inainte prin toate situatiile de mai sus. Cred ca esti un tip elegant, Ionut :D
Dar toate astea sunt 'stiinte'. Ma bucur ca ti-ai rostit tacerile.
si nu iti cumpar pisica de ziua ta...:)):)):)):)):)):)):)):)):)) pt k daca iti cumpar, dupa aia o sa scrii pe blog, multumesc pisicii pe care o am....asa k nu iti cumpar...:)):)):)):)):)):)):)):)):)):)):)):)) ai grija de tine mey...
RăspundețiȘtergere