Oamenii sunt mereu in cautare de ceva, insa cel mai adesea se cauta pe ei insasi. Incearca sa descopere cum sunt, ce fel de oameni sunt; mereu in cautarea identitatii.
Ce e foarte ciudat e ca ei stiu cine sunt. Da, asa e, TU stii cine esti si o stii prea bine. E adevarat ca te mai schimbi, se mai schimba realitatea din jurul tau si inevitabil te schimbi si tu. Mai sunt si momente de confuzie, dar stii prea bine cine esti. Problema e ca nu-ti prea place. Te uiti in oglinda si strambi din nas sau dai din umeri. Nu vorbesc de infatisare, de corp, de cat de bine arati, ci de interior.
E greu sa accepti ca nu esti perfect. E greu sa accepti ca faci greseli, ca faci rau, ca visele tale sunt departe de realizare, ca nu te iubeste toata lumea. Stii cine esti dar intretii iluzia ca nu sti, cauti cu disperare, poate gasesti o varianta mai buna a ta… asta desi stii ce ai de facut.
Stii ce ai de facut sa devii mai „bun” dar te complaci. Ceea ce esti tu, ce ai devenit tu… ei bine asta esti tu. Te-ai obisnuit, cu partile bune si cu partile rele. Vrei sa fii mai bun, vrei sa fii perfect, dar problema ta este ca vrei sa faci asta fara sa renunti la nimic din ceea ce esti tu deja, din ceea ce e al tau deja. Pacat insa ca asta nu se poate.
Toate au un pret, iar daca vrei sa fii mai bun, orice o fi insemnand asta pentru tine, trebuie sa fii pregatit sa nu mai fii tu, cel de acum. Sa renunti la o parte din tine. Asta nu e usor, stiu… e ca si cum te-ai sinucide, iar pe multi din noi ne sperie rau de tot gandul asta. Ca sa fii mai bun trebuie sa fi pregatit sa mori – asta e pretul pe care trebuie sa-l platesti.
Ce cacat ma?
RăspundețiȘtergereEu nu vreau sa mor. Nu sunt pregatita sa mor. Daca asta inseamna ca sunt o dobitoaca, accept.
Si da, poate ca nu am curaj. Chiar ii admir pe cei care reusesc sa faca asta. Mi-e mila de astia care mor ca prostii dar pe de alta parte sunt constienta ca n-o sa invie datorita milosteniei mele.
Apreciaza faptul ca ti-am lasat un comentariu, si nu mi-am dat cu parerea pe mess (cum fac altii)!
Tu chiar ştii cine eşti? Am ani buni de când încerc să îmi dau seama cine sunt şi nu am reuşit - din clipa în care am reuşit să mă conştientizez ca om, să analizez şi să gândesc. Ştiu doar că mă cheamă Diana, că am un act de identitate care îmi reaminteşte de asta, că sunt într-un corp de care nu voi fi în viaţa vieţilor mulţumită, şi poate mai cunosc câteva caracteristici care mă individualizează de restul oamenilor. Dar ceea ce sunt cu adevărat nu voi şti niciodată şi mă înşel amarnic că cineva poate reuşi asta pe parcursul unei vieţi atât de infime.Suntem un adevărat univers. Dacă în atâtea sute de mii de ani nu am reuşit să cucerim adevăratul univers-şi cu siguranţă vom mai avea nevoie de alte câteva zeci de mii-, atunci cum e posibil într-o viaţă de om să ne putem străbate întreg universul din noi?
RăspundețiȘtergereAi zis în post: "Ştii ce ai de făcut ca să devii mai "bun"". . Mon opinion, omul, prin natura lui e rău - asta se observă cel mai bine la copii mici. Omul, în viaţa lui, nu reuşeşte decât să mascheze această răutate pentru a se integra în societate.
Ca să trăieşti trebuie să fii pregătit să mori, pentru că toată viaţa nu reprezintă decât conştientizarea sfârşitului, acceptarea lui şi trăirea chiar dacă ştii că într-o zi totul se termină.
Am cam dat-o în bălăceală, aşa că mă opresc...
Parerea mea.. adevarat ce spui si cea mai buna chestie pe care ai scris-o. Asta si aia de demult pe care ai sters-o.
RăspundețiȘtergereP.S. Chiar nu te-am mai vazut de ceva timp si imi pare rau..
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNuj, departe gandul de mine sa fiu mult prea critica dar zodia nu imi permita sa nu fiu catusi de putin. Ideea e ca e bine sa scri ceea ce simti atunci cand simti ceva. Promlema mea e cu totul alta si anume ca pe tine te cuprinde des starea pe care incerci sa ne faci sa o simtim si noi prin articolul de mai sus. Deziluzie....articolul asta l-ai mai avut pe blog de vreo 3 ori pana acum si asta e a 4 oara. Ideea este ca tu pe tine te cuprinde mult mai repede si usor sentimentul de ''deziluzie'' decat cel de speranta. Nu vreau sa te simti aiudea pentru ceea ce iti spun dar e parerea mea si stiu ca mi-o respecti dar nu e bine sa fi singur niciodata si sa te simti ca un nimeni ca de fapt asta incerci sa ne spui, ca ai nevoie de atentie, prieteni, sfaturi, dragoste si asa mai departe. Nu stiu, ideea e ca nu vreau sa iti zic pe mess chestiile astea ca dupa aia iar imi aud vorbe de la anumite persoane pe care pare ca le deranjeaza anumite chestii. Deci incearca sa gasesti ceva pozitiv in orice, trebuie sa existe si ceva pozitiv in orice. Te rog fi un pic mai optimist. Kiss :-*
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca tu insuti te simti dezamagit si deziluzionat caci atunci cand zici ''toti'' imi dau seama ca suferi mai mult decat daca ai fi zis ''eu''. Sper sa ma ierti ca iti zic asta dar crede-ma ca nici pe departe nu iti vreau raul pentru ca nu pot sa iti vreau raul si nu vreau. ''Dar inainte de a muri,vreau sa lupt pentru viata.''-Paulo Coelhio-''Dragostea este un lucru cumplit cate te face sa suferi.'' si asta a spus unul din scriitorii pe care intai tu i-ai citit...nu uita....lasa sentimentul de deziluzie departe si spune-i bun venit celui de incredere si iubire, iubire pe care o poti gasi exact cum si cand nu te astepti.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna oamenii vor sa fie altfel si altcineva, sa nu fie ei insisi si-si cauta masti care pe moment ii ajuta pe ei insisi dar pe cei din jur nu. Asta cred ca cuprinde toate fiintele cu viata dar noi nu ne dam seama sau nu vrem sa ne dam seama. De fapt moartea are o definitie ampla si diferita in viziunea fiecaruia caci pentru unii moartea inseamna ca nu mai existi, pentru altii ca nu te mai vede nimeni asa cum te vedea inainte sau stiu eu ce altfel de pareri mai au altii dar eu vad moartea ca o a doua viata, ca o speranta si nu vreau sa fiu sadica, sarcastica sau nu stiu, dar imi explim viziunea despre moarte caci de fapt moartea inseamna o a doua viata. Nu pot sa zic eu ca iubesc moartea dar si ea face parte din viata asta oricat de incredibil ar fi pentru ca te schimbi cand cresti si o parte din tine moare permanent dar asta nu inseamna ca e ceva sacru sau ceva pe care il dai in schimb ci e un fel de viata. Deja nu mai zic nimic sa nu te sperii. Nu sunt asa tot timpul dar sunt corecta si imi place sa imi exprim parerea.
RăspundețiȘtergere